Chain Of Beliefs feat. Confessions of a material girl:)

Am scris de Londra si Brighton, deci au ramas Stonehenge, Windsor si Oxford… Am ales Stonehnge pentru ca nu sunt prea multe de zis in privinta sa, desi noua, cei care am fost, ne-a placut foarte mult… Prea mare nu va fi totusi… Hope you’ll enjoy it:)

Era prima noastra Duminica de stat acolo… Fiind inca neobisnuite cu programul, cand ne-am asezat la masa in hub nu am scos prea multe vorbe, insa eram toate foarte multumite ca urma sa mergem in Stonehenge. Ioana a fost prima care a inceput conversatia, impartasindu-ne ideile ei de a face poze pana am ajuns in autocar. Dupa ce au facut fetele misto si de forma capacului de la gelul meu de maini, si de mirosul care iesea din el, am realizat toate ca eram inconjurati de italieni… Eeh, norocul Irinei… In momentul in care i-a vazut, a inceput sa-si bage castile in urechi si sa il admire pe tipul care era pe post de ghid…Cine credeti ca era…? Nimeni altul decat simpaticul Angelo, care s-a bagat in seama cu noi mai tot timpul, spre incantarea Ioanei si evident, a Irinei. Dupa 2 ore de ascultat muzica si de vorbit vrute si nevrute, ne dam jos din autocar, fericite ca vom merge sa ne facem poze in fata unor pietre:>. In fine, terminam si sesiunea de fotografii in care noi incercam sa fim prinse de aparat sarind (mission accomplished:D) si ne indrptam spre autocar pentru a merge intr-un oras dragut si pitoresc (nu mai stiu cum se numeste, spre rusinea mea) in care ne-am plimbat si am cautat ceva dragut de cumarat, insa nu am avut prea mult spor. Totusi, chiar daca orasul nu parea prea promitator, eu si Oana l-am cutreierat in lung si-n lat in speranata ca vom putea toca in vreun fel banii… Si am reusit la un magazin de suveniruri! Insa, dupa vreo 2 ore de plimbat, in ultimele 10 minute pe care le mai aveam de lalaiala, pe Oana o loveste brusc disperarea: “Andreea! Unde mi-e geaca de piele?”. Vazand ca nu e nicaieri (in geanta/pe ea/in ghiozdanul meu), incepem sa fugim si sa intrebam prin toate magazinele in care am fost daca au vazut geaca. Pauza. Nu era nicaieri. Dar eu, cum sunt mereu o sursa de inspiratie si o persoana cu un simt de observatie foarte dezvoltat si atentia mereu prezenta, ii zic Oanei: “Aaa… Geaca ta de piele o cauti? E in magazinul ala de suveniruri. Ai uitat-o acolo.”:)) Dupa ce o recuperam si ajungem si mai devreme la punctul de intalnire (:>), incepem sa aratam lucrurile cumparate grupului restrans de romani care a fost cu noi si sa il invatam pe Angelo cuvinte in romana, gen “buna” si “pa”. Atunci nu vroia sa fie “nasty”. A preferat sa ne zica asta la ora…8-|

In fine, am stat sa vina si Sexy diva si am mers la autocar, unde ne-am ingramadit din nou cu italienii… Pentru ca se anunta un drum lung si eu eram sculata de la 6, m-am dus la geam si am dormit vreo 2 ore foarte confortabil pe umarul Irinei… Asta pana cand am se oprise motorul si Irina incepe sa tipe in urechea mea: “Andreea. Trezeste-te. Am ajuuns!”. Pnm… ce m-a speriat atunci…:)) Cobor impleticindu-ma in propriile picioare si merg la masa cu Oana. Ulterior apar si celelalte si dupa ce mancam, mergem la sala de sport unde am dat de Vlad si Razvan care jucau baschet. Tot acolo intalnim un tip mai negrotei asa in aparenta, cu un par lung si cret, foarte misterios. Ce sa mai, o adevarata “bunaciune”, in viziunea Ioanei… Dar pentru ca nu stiam cum il cheama, ne-am hotarat sa ii zicem Pocahontas… In fine, ajungem in bucatarie pe la ora 10 si comandam pizza. Stam toti sictiriti si obositi in liniste timp de un minut. Dup-aia Ioana face:”Ma duc sa imi fac curat in cameraa”, iar eu, cu un efect inatarziat, ce-i drept, ii zic:”Ohoo… Bafta”. Dar nici nu a mai venit inapoi…:))

Cam asta a fost si cu Stonehenge… Urmatorul post va fi despre Windsor si de “minunata” vreme pe care am nimerit-o atunci… Am mai rarit posturile din cauza faptului ca am fost destul de ocupata in ultime vreme. M-am apucat de sala (fitness), de aerobic, am reluat lectiile de pian, chitara si canto si a trebuit sa ma mai ocup si de viata mea sociala… Macar asa nu ma mai gandesc atat la Anglia… Si am inceput sa ma acomodez cu atmosfera de acasa… Totusi, inca imi lipseste tot…:)

Dupa doua zile de absenta totala, revin in fata calculatorului, fericita ca imi pot folosi din nou internet-ul. Si pentru ca abia acum am observat ca nu am scris nimic de colegii nostrii de clasa (ai mei,ai Teodorei, Andreei, Ioanei si Biacai), am zis ca voi relata astazi ceva despre fiecare. Intrucat unii au fost atat de speciali incat nici nu le mai tin minte numele, voi incepe cu persoanele cu care inca mai tin legatura… Iar apoi, spre fericirea Ioanei, voi spune cate ceva si despre toti profesorii pe care i-am avut… So…

In a treia zi am aflat verdictul final. Eram in clasa 440, impreuna cu Teo si Andreea G, intr-o clasa cu 11 elevi… Un pic dezamagite ca nu am picat cu Irina si Oana, am mers toate patru, plus Ioana si Bianca, sa ne facem provizii de la TCS ( The College Shop ). Dupa cumparaturi am intrat direct la ore ( multe scari mi s-au parut ca erau, Doamne:) ).

Primul meu soc? Cand ajungem in fata usii, nu era nicio hartie cu numele noastre…:-| Iar al doilea soc? In momentul in care am deschis usa, am realizat ca in acea clasa domnea pustietatea…:) Totusi, dupa un timp o cunoastem pe singura italianca de la noi din clasa, Camilla, o tipa super de treaba cu care am ramas prietena. Cu ea am facut de cele mai multe ori echipa. Urmatoarele persoane cu care am socializat au fost grecii… Cu… Pantelis, parca, si cu Robert, singurii baieti din clasa, am vorbit in orele lui Harry, fiind o companie tacuta… Insa tot m-a rugat Pufarina/Pantelis sa fac o poza cu el:))… Mai departe… Cu primele fete cu care am facut echipa au fost Vassia si Klaida, 2 grecoaice super de treaba cu care au vorbit majoritatea romanilor (nu dau nume:P). Intre timp mai venisera si Ioana si Bianca in clasa si ajunsesem sa vorbim intre noi in romana cand Tom nu era atent… Alte personaje importante nu-mi mai amintesc… Am mai avut o frantuzoaica si trei rusoaice care au venit mai tarziu, dar nu prea am relationat… Asadar, pentru ca nu imi mai trec si alte fete prin minte, ajung la profesori…

Voi incepe cu profu’ cu care am facut prima noastra ora, ci anume Tom(21), un tip super dragut( poate nu chiar super dragut, dar era oricum mai bun ca Angelo, pnm:)) ), care, dupa parerea mea, a fost cel mai bun dintre toti profii avuti (no offence,Ioana:P). Urmatoarea ora am facut-o cu Dan, un tip cu freza gen castron, care ii tinea locul lui Harry si parea destul de anti-social, dupa parerea mea… In a doua saptamana l-am cunoscut si pe Harry, tipul cu fata de preot, de treaba si a fost chiar foarte deschis cu noi… El si Tom raman cei mai ok profi avuti… Insa dupa ce a venit a doua serie de elevi, am fost mutate la cealalta clasa de upper, in care am facut cu… Angelooo! Deja un cuvant e prea mult…cred ca toti stiti cine este Angelo, dar cred ca merita si acel midget putina atentie… Voi scrie doar ca a lucrat la hmv timp de 4 ani, ca nu are prietena (oare de ce nu ma mir?) si ca el considera ca poate fi “nasty” oricand,oricum,cu oricine si oriunde… M-a pus un pic pe ganduri…

Aici fac o paranteza… In prima ora pe care am avut-o cu el, am stat toate fetele una langa alta si asta nu stia ce sa faca… Dupa ce ne-am salutat si ne-am prezentat, incepuse sa zica:

A: Well done, you’re all verry advanced for a normal intermediate class…

Eu: Erm… Tom told us we’re upper intermediate…

A: Oh, really? Ok… Let’s start with this text… Read it and then tick the statements true or false in exercise 1.

Dupa ce toata lumea termina exercitiul, incepem sa il corectam.

A: Number 1…?Teodora?

T: True.

A: Um… Just a sec… No, it’s not true… Oh, sorry, yeah, it’s true… Oh, no, that was number five… Number 1 is true. You said false, right?

T: Um…no.

A: Oh…sorry. Carry on. Number 2? Christine(Eu)?

E: Yeah… False.

A: Um, no, it’s true. Oh,noo, number 1 was true… Sorry… You’re right it’s false… But let me check…

T: Ba, asta-i prost, nu gluma…:))

In fine… Pana am terminat exercitiul, a luat 20 de minute pentru 6 intrebari… Biata fiinta…

Si, in ultima zi de curs ne-au trecut si pe noi la advanced. Astfel, am apucat sa il cunoastem pe morocanosul de Marck, sa ii compatimim pe cei care au picat de la bun inceput la advanced si sa ii multumim lui Dumnezeu ca am fost in clasa lui Tom aproape tot timpul…

A iesit de-a dreptul astronomic postul asta… 820 de cuvinte in total8-|… Si banuiesc ca a fost si relativ plicticos, insa fazele tari gen double expresso si celelalte vor trebui sa mai astepte, din moment ce pastrez ce-i mai bun pentru sfarsit… Miss the good old days:X:)